Din ultra-pasiune pentru alergare. Interviu cu Rodica Drăgoi

Ultramaratonistă amatoare, Rodica Drăgoi se bucură alături de cei dragi de energia și plăcerea pe care i le oferă alergarea. Preferă mișcarea în natură, însă a participat și la numeroase competiții de șosea, naționale și internaționale, inclusiv la S24H. Începând din 2014, face minim un ultramaraton pe an, alergându-și vârsta de fiecare dată cu ocazia aniversării ei.

Descoperă din interviul de mai jos cum a început povestea (ultra)alergării pentru Rodica, ce o determină să continue în momentele grele și la ce competiții intenționează să-și testeze limitele anul acesta!

Cum erai în copilărie? Ai practicat vreun sport, la nivel amator sau de performanță?

Prima legătură mai importantă cu mișcarea a fost în școala generală, în clasa a cincea, când îmi amintesc că toți elevii eram îmbrăcați la ora de sport cu tricou alb și pantalon negru. Profesoara mea de sport probabil că a văzut în mine plăcerea orelor și ușor-ușor m-a împins spre competiții școlare mici, gen Daciada (800 m, ștafetă).

Nu am făcut performanță, dar am fost o fire energică, iar în timpul liceului am participat în tabere de pregătire militară și de sărituri cu parașuta din turnul de la Cluj. Asta se întâmpla în anii 1980-1982.

După 1989, când au început să apară sălile de fitness, mi-a plăcut enorm să-mi tonific musculatura, să-mi schimb aspectul și să fiu un exemplu pentru cele două fiice ale mele, Manuela și Alina. Când erau adolescente, mergeam împreună la sală și mă simțeam minunat. Am reușit să transmit acest “microb” sportiv în special Alinei, care în prezent este instructor de fitness.

Ce înseamnă pentru tine alergarea?

Alergarea pentru mine înseamnă multă plăcere, energie pe care mi-o iau din natură. Îmi plac alergările în afara orașului, să cunosc sate, oameni, să respir aer curat, să mă bucur de natură. Oriunde merg – vacanțe, vizite, întotdeauna am în bagaj echipamentul de alergat.

Când și în ce context ai început să alergi?

Prin 2011 am decis să ies din sala de fitness și să fac alergări la stadion. Așa simțeam la 47 de ani, să schimb ceva.

În 2013, soțul m-a înscris la prima competiție de 10 km la Timișoara, după care m-a anunțat și pe mine. Competiția în sine mi-a plăcut și de aici totul a decurs lin.

Au urmat semimaratoanele. Mă înscriam la o competiție că să am motivația de a ieși la alergare și a mă testa în timpul cursei, de a mă bucura alături de o comunitate frumoasă, cea a alergătorilor. Am legat multe prietenii, am învățat de la cei tineri și m-am încărcat cu multă energie de la ei… le mulțumesc!

Primul maraton oficial l-am alergat în aprilie 2017, la Roma, apoi au urmat alte curse de 42 km, în noiembrie 2017 la Florența și în aprilie 2018 la Madrid. Îmi aduc aminte cu plăcere de maratonul de la Atena din 2018, unde am alergat de la Maraton la Atena, pe urmele legendarului Philippides. Cred că este o cursă care nu ar trebui ratată de niciun alergător.

Cum ai făcut pasul spre ultramaraton?

Primul ultramaraton non-competițional a fost pe 22 noiembrie 2014 – “Depășește-ți limitele”, organizat de Ciprian Ștefănescu. Pentru că ziua următoare, pe 23, era aniversarea mea, am alergat 51 km. Am abordat cursa cu entuziasm și precauție, în același timp, neștiind cum o să reacționeze corpul. La finalul celor 51 km am simțit că încă aveam energie și am știut că în fiecare an voi face această provocare, “Aleargă-ți vârsta”, ceea ce s-a și întâmplat.

Prima cursă oficială de ultramaraton a fost, firesc, la Timișoara, pe 24 septembrie 2016, la S24H, competiție organizată excelent de Diana Amza. Am participat la cursa de 12 ore și am alergat 85,3 km, iar în anul următor, tot la S24H, la aceeași probă, am reușit 100,236 km.

Cum depășești momentele dificile dintr-o cursă?

Momentele dificile dintr-o cursă le abordez că fiind normale și trecătoare.

Care este părerea familiei și a prietenilor cu privire la pasiunea ta pentru alergare?

Familia mă susține. Le dau emoții mereu, iar soțul aleargă la unele competiții pentru a-mi face plăcere. Prietenii sunt uimiți de dorința mea de a alerga și am reușit chiar să determin câteva persoane din jur să se apuce de alergat. Mergem la competiții împreună, ceea ce este mai mult decât frumos!

Ce sfaturi ai da unei persoane care vrea să se apuce de alergat ultramaratoane?

Celor care doresc să experimenteze competițiile de ultramaraton le pot spune că finalul cursei e MIRIFIC.

Ce îți propui anul acesta, legat de alergare?

Anul acesta am deja câteva curse în plan: în aprilie – Timotion Timișoara, mai – Sport Guru Timișoara și 100 km del Passatore (de la Florența la Faenza, Italia), iunie – UVT Liberty Maraton Timișoara, august – Maratona alla Fidippide, Italia.
Închei cu un citat. Grecii antici obișnuiau să spună: “Dacă vrei sa fii puternic, aleargă, dacă vrei să fii frumos, aleargă, dacă vrei să fii deștept, aleargă.”